Ceea ce se întâmplă astăzi în viaţa noastră bisericească este foarte grav, nu este lucru lipsit de importanţă. Nu trebuie să trecem indiferenţi pe lângă problemele cu care se confruntă Biserica noastră. Sfinţii Părinţi aşa ne învaţă, că atunci când credinţa ne este primejduită, porunca Domnului este să nu păstrăm tăcerea şi nimeni nu este îndreptăţit să zică „dar, ce, eu sunt prea mic, cine sunt eu să mă amestec în problemele Bisericii”? Nu, dragii mei, Sfinţii Părinţi ne învaţă că dacă noi vom rămâne nepăsători şi vom tăcea, pietrele vor striga. Este necesar să ne cunoaştem catehismul, canoanele şi învăţătura Bisericii noastre. (Ieromonah Iustin Parvu)
Favorite Music
Sunt multe lucruri care as fi vrut sa le impartasesc cu voi, dar cred ca as vrea sa vorbesc despre unul cu care poate voi termina: mistica. E un cuvant care ma supara de multi ani sa vad cat de mult se intrebuinteaza. Mistica - in Biserica - nu exista si nu poate exista. Si prin asta nu injosesc Biserica. In Biserica exista viata duhovniceasca. Cuvantul mistica este strain Bisericii, provine din erezia catolico-protestanta, adaug si pe protestanti la asta desi vine din scholastica medievala catolica, provine din erezia unei omeniri decazute unde viata duhovniceasca s-a redus la o moralitate inispida si unde cele cu adevarat mistice, daca vreti, tainice ale duhului, nu mai sunt intelese de omul devenit rationalist. Scholastica medievala nu este nimic altceva decat rationalismul secoulului al XVII-lea, inca cu pretentii duhovnicesti teologice, dar este acelasi duh, al aceluiasi rationalism dobitoc si indobitocitor.
Mistica, bineinteles ca viata duhovniceasca este tainica, viata duhovniceasca este devenirea intru un Dumnezeu, este urmarea caii, unei cai pe care Adam trebuia sa o urmeze cu Dumnezeu pas cu pas. Primul pas era sa nu manance din acel lemn, rod al acelui lemn. Al doilea pas ar fi fost altceva, si din aproape in aproape Dumnezeu ar fi indumnezeit pe Adam. Un chip al acestei indumnezeiri il avem in Enoh care umbla cu Dumnezeu si nu a mai fost ca l-a luat Dumnezeu. Altul este Ilie care s-a urcat la cer intr-un car de foc. Deci doua persoane in istoria noastra care nu au murit trupeste, si, probabil ca ceva pe liniile astea trebuia sa fie mantuirea adamica, din aproape in aproape, din ce numim porunca in porunca.
Mistica, deci, este un termen al ereziei, al decaderii omului de la cele ale lui Dumnezeu, cand omul nu mai intelege cele tainice ale duhului. Tainic, dar real, tainic, dar trait. Dar daca nu mai este trait, nu mai este real si nu exista. Si ce a inventat omul, cerebralist, acuma? A trebuit in sistemul lui intelectual rationalist sa adauge un "sertar" intitulat "mistica" si tot ce nu intelege sa il bage acolo in mistica si sa il incuie bine ca sa nu mai aiba probleme cu el.
Dar mistica este un cuvant care deformeaza ideea adevarata a vietii duhovnicesti care este nimic mai putin decat indumnezeirea, treptat, pas cu pas si asta este ce trebuie sa devina duhovnicia (Rafail Noica)
Favorite Movies
Favorite TV Shows
Daca mi s-ar cere sa trimit un mesaj indeosebi unei singure categorii sociale, l-as trimite tinerilor, ca sa porneasca mai departe de unde am ajuns, printr-o indelunga experienta, la varsta mea, ca sa nu mai piarda timpul ce le sta inainte, incercand sa caute drumul cel adevarat. Cuvantul de sfatuire pe care sunt inclinat sa-l dau in urma intregii mele experiente de viata ar fi: Alipiti-va cu toata credinta adevarului lui Hristos si siliti-va sa sporiti din unirea cu El intr-o nesfarsita innobilare, prin asemanarea cu El, Care fiind Dumnezeu si intrupandu-Se pentru veci ca Om, a ridicat la suprema inaltime umanitatea Sa si o va inalta si pe a noastra, ajutandu-ne sa crestem in iubirea Lui si a semenilor nostri.(Dumitru Staniloae)
Favorite Books
Mulţimea caută neîncetat “semne şi minuni”, însă Domnul spune: “Nu vor primi nimic”. Un sfânt al zilelor noastre este un om ca toată lumea, dar fiinţa lui este o întrebare de viaţă şi de moarte adresată celorlalţi. Aşa cum frumos spune Tauler: “Unii suferă martiriul de-a dreptul prin sabie, alţii cunosc martiriul care îi încununează pe dinăuntru”, în chip nevăzut. Alţii mărturisesc acum cu riscul propriei vieţi, mărturia lor fiind această tăcere grăitoare. Mai există unii chemaţi să mărturisească în faţa opiniei publice şi a lumii, adică în faţa redutabilei indiferenţe a maselor. Kierkegaard spunea că întîia predică a unui preot ar trebui să fie şi ultima, ea reprezentînd un scandal în urma căruia preotul este aruncat la marginea societăţii “oamenilor de bine”.
Ne trebuie sfinţi care să ştie să scandalizeze, întrupând nebunia lui Dumnezeu pentru a evidenţia, de pildă, prostia cosmonauţilor marxişti plecaţi să-i caute pe Dumnezeu şi pe îngeri printre galaxii.
Un om nou nu e deloc un supraom sau un taumaturg. El este despuiat de orice “legendă”, dar reprezintă mai mult decît o legendă: un asemenea om este actual, întrucît mărturiseşte că Împărăţia îi este deja deschisă. Totuşi, avertismentul Evangheliei: “Cine are urechi de auzit, să audă!” - rămâne valabil. Spre deosebire de imaginile vedetelor şi de portretele Şefilor de Stat tămâiaţi pretutindeni, sfântul este umil, asemenea tuturor, dar privirea, cuvântul şi faptele sale “traduc în ceruri” grijile omeneşti şi coboară pe pământ surâsul Tatălui. (Paul Evdokimov "Iubirea nebuna a lui Dumnezeu")
"Asa cum radacina tuturor relelor e mandria, tot asa pricina tuturor celor bune e smerenia", invata avva Evagrie. Smerenia este semnul distinctiv al crestinismului si virtutea indispensabila intregii vieti duhovnicesti. Fara ea e cu neputinta sa ne mantuim, nu putem nici macar sa faptuim poruncile ori sa facem un bine oarecare. Fiica a gandului la moarte, Hristos insusi desemneaza smerenia drept temelie si obarsie a zidirii omului launtric. "Maica a tuturor virtutilor", ea este cea dintai pe care incepatorul trebuie sa se sarguiasca sa o practice cu scrupulozitate:
"Inainte de toate avem nevoie de smerenie si trebuie sa fim gata sa spunem: "Iarta-ma!" pentru orice cuvant pe care-l auzim, caci prin smerenie se nimicesc toate rautatile vrajmasului si potrivnicului nostru".
Era, prin urmare, necesar ca perioada pregatitoare a Postului Mare sa se deschida cu indemnul de a imita smerenia vamesului. Pentru ca, solid intemeiat pe aceasta virtute, credinciosul sa poata face din ostenelile sale ascetice o jertfa bine-placuta lui Dumnezeu.
"Trufia goleste tot binele, smerenia surpa tot raul", caci e un leac puternic al mantuirii. Din ceata patimilor ea il face pe om sa urce piscul virtutilor. Pentru Sfantul Ioan Scararul, chiar daca n-ar fi insotita de alte fapte, ea ar fi de ajuns pentru a-l face pe om sa urce la cer, fiindca mandria 1-a facut pe Lucifer sa cada de aici. Aceasta putere a smereniei e deosebit de eficace impotriva demonilor, care, fiind duhuri pure, ii intrec pe monahi in ostenelile ascetice, dar sunt intotdeauna biruiti de smerenie18, smerenia fiind singura virtute pe care nu o pot imita.
Smerenia este cea dintai virtute dezvoltata de Triod fiindca e insasi conditia fara de care nu putem dobandi cainta (metanoia) si castiga, prin urmare, iertarea pacatelor:
"Caci milostivirea urmeaza smereniei, asa cum umbra urmeaza trupului".
Potrivit aceluiasi Isaac Sirul, aceasta virtute e si obarsia ascezei: "infranarea si concentrarea urmeaza smereniei". De aceea, ea trebuie pusa inaintea ochilor candidatilor la lupta, inainte ca ei sa intre in arena Postului Mare.
Daca Adam ar fi primit sa se smereasca si sa se caiasca recunoscandu-si pacatul, n-ar fi fost scos afara din rai, ne asigura avva Doroteidin Gaza. Intreaga viata duhovniceasca trebuie sa inceapa, asadar, prin unirea acestor doua virtuti: coborand in el insusi pentru a regasi aici pe Adam si a-l restaura in integritatea sa, ascetul va putea dobandi smerenia prin aducerea-aminte si gandul la pacatele sale, revenind astfel in rai la sfarsitul Postului Mare. "Uitarea greselilor e lucrul mandriei, dar aducerea-aminte a lor e calauza spre smerenie".
Pentru autorii Triodului, ca si pentru toti Parintii, smerenia e virtutea "prin care ne putem cunoaste prin noi insine si putem izgoni infumurarea desarta a trufiei". Invers, prin cunoasterea de sine ajungem la smerenie: "Fericit omul care-si cunoaste slabiciunea, caci aceasta cunoastere se va face pentru el temelie, radacina si obarsie a tot binele (...) Dar cel care nu-si cunoaste neputinta alunga smerenia. Si alungand-o pe aceasta, e alungat din desavarsire, iar alungat de aceasta se inspaimanta intotdeauna". (Makarie Simonopetritul)
Lasa-te rastignit si nu rastigni. Lasa-te nedreptatit si nu nedreptati. Lasa-te barfit si nu barfi. Fii bland si nu fii zelos in rau... Veseleste-te cu cei ce se veselesc si plangi cu cei ce plang, caci acesta este semnul curatiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Fii prieten cu toti oamenii, dar fii singur in cugetul tau. Fii partas la patimirea tuturor, dar cu trupul tau fii departe de toate. Nu mustra pe cineva si nu osandi nici chiar pe cei foarte rai in vietuirea lor.
Intinde haina ta peste cel ce a gresit si acopera-l; si daca nu poti lua asupra ta greselile lui si nu poti primi si cercetarea lui si rusinea in locul lui, rabda-l macar si nu-l rusina...
De nu te linistesti cu inima, linisteste-te macar cu limba. Si daca nu poti pune randuiala in ganduri, pune randuiala macar in simturi. Si de nu esti singur in cugetul tau, fii singur macar cu trupul tau. Si de nu poti lucra cu trupul tau in paza, intristeaza-te macar in cugetul tau. Si de nu poti sta la priveghere, privegheaza macar sezand pe patul tau sau chiar intins pe el. Si de nu poti posti pana seara, posteste macar sa nu te saturi.
De nu esti curat cu inima ta, fii macar curat cu trupul tau.
De nu plangi in inima ta , imbraca-ti in jale macar fata ta.
De nu poti milui, vorbeste macar cu cel ce are nevoie de ajutor. De nu esti facator de pace, fii macar iubitor de imbunare.
De nu te poti stradui, fa-te macar in cuget netrandav.
De nu esti tu biruitor asupra pacatului tau, macar sa nu te mandresti fata de cei vinovati.
De nu izbutesti sa inchizi gura celui ce barfeste pe cel de langa tine , macar nu te fa partas cu barfitorul.
Iata, frate, indemnul meu: mila sa-ti sporeasca in suflet pana cand vei simti in inima ta aceeasi mila pe care Dumnezeu o are fata de lume !
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în tratajul străvechii evanghelii. …
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie... Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor, Cum din mormânt răsare Hristos învingător, Iar inimile toate s-unesc în armonie:
,,Cântări şi laude-nălţăm Noi, Ţie Unuia, Primindu-L cu psalme şi ramuri, Plecaţi-vă, neamuri, Cântând Aleluia!
Hristos au înviat din morţi, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte călcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!"
În Iordan botezându-Te Tu Doamne, închinarea treimii s-a arãtat; cã glasul Pãrintelui a mãrturisit Tie, Fiu iubit, pre Tine numindu-Te, si Duhul, în chip de porumb, a adeverit întãrirea Cuvântului. Cel ce Te-ai arãtat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slavã Tie.
Un profil minunat;un profil de minte, suflet si inima...un profil cu o alarma trasa in constiintele noastre...un profil unde am gasit nadejde si o oaza de speranta...Dumnezeu sa iti daruiasca mantuirea. Doamne ajuta!
Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind: Prima a spus: -Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor. Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins. Apoi a vorbit cea de a doua: -Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard. Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins. -Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor. O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea. Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga. -Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse. Cea de a patra lumanare i-a soptit usor: -Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta! Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte. Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletul tau pentru o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!
English
Send a Blast Card
hi5 Coins