'fumul tigarilor lui, eleganta rochiilor ei, un refren revenind obsesiv de cate ori ea coboara scarile, de cate ori el le urca, fumul tigarilor lui cand se gandeste la ea, eleganta rochiilor ei cand se gandeste la el si-apoi coboara, iar el o priveste in timp ce urca, ploaia care a stat, ceasul care ticaie-n continuare, si iarasi ploaia, ceasul din nou, si-apoi un secret ascuns in zid, ca un fum, dupa ani si ani, cand fumul s-a risipit, dar nu si freamatul inimii, fredonand acelasi refren quizas? quizas? quizas? ... ... ...'
