Acestea fiind spuse, trebuie totusi sa acordam atentie si tipului de caveat formulat de McKibben si altii. Posibilitatea de a aluneca intr-o directie negativa este o realitate, si presiunea in directia unei noi miscari eugenice este puternica, poate chiar irezistibila. Genomul uman a fost secventiat si exista posibilitatea reala de "a programa codul vietii".

In ciuda faptului ca oamenii, cu cateva exceptii radicale, se pronunta, in general, cu vehementa impotriva donarii umane in scopuri reproductive, mult mai putini si-au exprimat opozitia fata de modificarea liniei germinale umane pentru "ameliorarea" fondului genetic uman sau pentru "imbunatatirea trasaturilor mostenite.

Dar, asa cum subliniaza si McKibben, cei care se lasa antrenati in eugenie sunt sclavii "mitului copilului perfect". O asemenea perfectiune sau chiar dorinta de a ne modela copiii potrivit anumitor avantaje genetice va ramane mereu un vis inaccesibil. Si aceasta, datorita legilor competitiei.

Parintii bogati vor cauta sa le ofere copiilor lor un potential superior celorlalti copii de varsta lor si astfel vor programa anumite abilitati in embrion. Si totusi, cand se va naste un frate peste cativa ani, tehnologia va fi avansat. Acest al doilea copil va fi, asadar, programat (inzestrat) cu ultimele imbunatatiri genetice. El ii va fi superior fratelui sau mai mare in tot atatea privinte cate vor fi permise de noul program.

Prin urmare, se va exercita o presiune sociala si economica constanta pentru a ne "upgrada" copiii, asemanatoare presiunii de a cumpara ultima versiune a programului software. Consecinta va consta in convertirea copiilor nostri mai degraba in produse decat in persoane libere. in felul acesta, utilitarismul va repurta ultima sa victorie.

Daca adaugam la cele expuse mai sus efectele curiozitatii naturale (Oare se poate face? Daca da, atunci fa-o!), vom obtine formula abuzului nestavilit. Poate ca cel mai infiorator exemplu pana in prezent este cel facut public pe 3 iulie 2003, cu privire la Norman Gleicher si echipa sa privata de fertilitate din New York-Chicago, Centrul de Reproducere Umana. Echipa de cercetare a Centrului a creat un "mascul-femeie" (she-male), transplantand celule dintr-un embrion masculin in curs de dezvoltare intr-un embrion feminin de trei zile.

Hibridul rezultat era androgin, un hermafrodit care combina trasaturi masculine si feminine programate pana in cel mai mic amanunt. Initiat, dupa cate se pare, pentru a facilita cercetarea in directia unor terapii diferite, experimentul a fost condamnat vehement de oamenii de stiinta europeni; unul dintre ei a declarat: "Aceasta cercetare a fost intreprinsa in America, dar, din fericire, nicaieri in Europa nu cred ca va fi acceptata!" Replica evidenta este: "Asteapta numai.."

Ceva mai putin amenintatoare, dar in egala masura o sursa de ingrijorare este productia crescanda de himere, forme de viata care sunt parte umane, parte altceva. Deja in mai 1998 revista Science relata despre vaca transgenica, un hibrid umano-bovin, creat de cercetatorii TAC. Jose Cibelli si echipa sa introdusesera nucleul unei celule somatice umane in ovulul unei vaci, tot in interes de cercetare.

La cumpana dintre milenii, o companie din San Francisco anunta ca realizase o specie de soareci din ale caror creiere un sfert era compus din celule umane. Recent, oameni de stiinta de la cea de-a doua Universitate Medicala din Shanghai au declarat ca fuzionasera "celule epidermice umane cu oua de iepure (ovule) pentru a produce embrioni in stadii primare, care sunt la randul lor ucisi pentru obtinerea de blastomeri".

Echipa de cercetare si-a justificat experimentul sustinand ca era un mijloc de a procura CSE fara sacrificarea embrionilor umani. Totusi, grupurile pro-viata au luat atitudine impotriva acestei proceduri, in special din cauza amestecarii celulelor umane cu cele animale. Se pare ca himerele mitologiei Greciei antice erau imagini anticipative ale realitatii contemporane dezechilibrate.

John si Lyn Breck