Cand am plans, am uitat sa imi feresc urechea de sufletul tau plin de cactusi uriasi si de ceatza fiecarui por abandonat pe sub podurile mainilor care se chinuie sa adoarma destinul. Am uitat sa patinez pe curbele de nivel ale aceluiasi ideal, m-am dezmembrat in circumvolutiuni senile, magnetizate de ambii poli ai apatiei si toate cioburile s-au netezit pe muchia unei lovituri lente, lente, lente...
Nimic nu se pierde, nici makr grimasa aia a ta din zori de zi, cand ai aruncat pe asfalt tot aracetul cu care incercasem sa te lipesc langa mine si cand m-ai ambalat si m-ai purtat stingher pe degetul mic, intre tampoanele trenului de noapte. Nimic nu se pierde, totul se pastreaza in clipe cu gust de fondanta, in camasile de forta ale fecioarelor despletite, golul tau mi se cambreaza pe talie si ma sufoca in trepte inegale, nu pot sa respir, dar simt cum pulseaza arterele ca niste plante agatatoare in plin dezmat, nu pot sa visez, de aceea astept sa pleci in cautarea pamantului nou.....-Ana
We have restored much of the profile comments data, and will continue to restore the remaining comments over the next few days. We apologize for the delay.
eu nu o cunosc de mult si n-am cunoscut-o chiar asa cum mi-as fi dorit, dar pot sa asigur inca de pe acum ca este o persoana mai speciala, sociabila si intelegatoare. Multa bafta in ceea ce face, iar cei care inca n-ati cunoscut-o, nu mai stati pe ganduri ca sa nu regretati.