Domesticeşti pe leu, ti-1 faci ascultător, dar faci ca mînia să-ti fie mai sălbatică decît leul! Pentru îmblînzirea leului îţi stau în faţă două piedici: lipsa de raţiune a fiarei şi sălbăticia lui mai cumplită decît a tuturor fiarelor; şi totuşi birui firea leului, datorită prisosului de înţelepciune dat ţie de Dumnezeu. Pentru ce, omule, tu, care birui firea animalelor sălbatice, pentru ce-ţi trădezi odată cu firea şi frumuseţea voinţei? Dacă ţi-aş porunci să îmblînzeşti pe un alt om, n-ai socoti porunca peste puterile tale, deşi ai putea să-mi spui că nu eşti stăpîn pe voinţa altuia, nici nu-ţi stă în putere totul; acum însă e vorba de fiara din tine, peste care eşti deplin stăpîn. Ce cuvînt de apărare mai ai, ce scuză vrednică de crezut îmi mai poţi spune, cînd eşti în stare să faci om din leu, dar la tine nici nu te uiţi şi te faci leu din om? Dăruieşti leului însuşiri mai presus de firea lui, iar ţie nu ţi le păstrezi nici pe cele legate de propria-ţi fire? Ai ambiţia să faci ca animalele sălbatice să capete nobleţea firii omeneşti, dar pe tine te dai jos de pe tronul împărătesc şi te împingi spre sălbăticia fiarelor?